Uneori sti cand ceva se aproprie de sfarsit, o simti. Asa cum sti ca se aproprie furtuna, e prea multa liniste, nu se aude nimic, nu adie nimic, nu vorbeste nimeni. e liniste, dar nu e priveghi. Nu auzi pe nimeni plangand, poate doar exact inainte, dar rar iti dai seama, nimeni nu plange decat ascuns in coltul social a unor brate prietenoase. Este ceva stabilit.
Toate bune... si frumoase...
Pana la sfarsit.
miercuri, 30 iunie 2010
And so it is...
Publicat de Ionut Udrea la miercuri, iunie 30, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu