Dimineatza

Ma trezesc.

Cu greu ajung pana in baie, inca ametit de ceea ce sa consumat in noapte. Ridic robinetul argintiu si las apa rece sa mi se scurga printre degete. Electrifiant. Ca si cum ai pune limba pe o baterie de 9 V. Scurcircuitul imi deschide larg ochii. Eminescu ma priveste in Oglinda. Ciudat, nu-mi aminteam de el ca purtand cioc, dar cine stie, poate la convins Micle. Barbati fac orice fel actiuni pentru femeile dorite in ziua de azi, asa ca nu ma mai mir. Indepartez energic cadavrul din bolta palatina. Era si timpul. Toata noaptea l-am simtit cum se zvarcoleste, cu fiecare rasuflare greoaie, tot asteptand zorii sa moara pe altarul Aquafresh. Il stiam Colgate de felul lui dar sa convertit de la Blendamed, fiecare si-a ales otrava preferata. Las cascada alb verzuie sa se scurga. Ma uit din nou la Oglinda, Eminescu a murit, eu inca mai sunt aici. Ma strecor usor pe Holul parchetat ce scoate sunete infundate cu cat ma adancesc mai mult in misterul sau laminat.
*
Ajung intr-un sfarsit langa pat.
Naluca e inca acolo, jumatate acoperita, jumatate goala. Livida ca o candela de Inviere, inspira grav cu pofta unui drogat aerul statut din camera, lasandu-si pleopele grele sa leneveasca sub avalansa de calti aurii invalmasiti haotic. O privesc rece, pentru un moment, analitic ii masor toate onduirile trupului, vazute si nevazute, imaginate si cunoscute, toate curbele ce formeaza cele mai placute distante dintre doua puncte, si imi dau seama de ce barbati urasc femeile, stim ca nu am fost decat rebuturile pentru capodopera finala, partea cu constientizarea e mai grea, dar oare mai conteaza? Invingatorul a primit frumusetea, iar noi am primit invingatorul.
Opresc gandul. Doua flacari ambrate sclipesc catre mine ca otrava in sticluta. E treaza. Zambetul ei sters de satietate se raspandeste pe buzele derujate precum patrunde soarele viclean prin tesatura perdelei. Privirea ii trece prin mine si devin invizibil. Sa infruptat deja din mine si nu mai prezint interes. Am scapat. Trist.
*
Buimaca, imi zambeste cu privirea, un act de pace cel repet si eu cu buna credinta caci oricum ar fi, amandoi am pierdut si castigat.

FIN

And so it is...

Uneori sti cand ceva se aproprie de sfarsit, o simti. Asa cum sti ca se aproprie furtuna, e prea multa liniste, nu se aude nimic, nu adie nimic, nu vorbeste nimeni. e liniste, dar nu e priveghi. Nu auzi pe nimeni plangand, poate doar exact inainte, dar rar iti dai seama, nimeni nu plange decat ascuns in coltul social a unor brate prietenoase. Este ceva stabilit.

Toate bune... si frumoase...
Pana la sfarsit.

6 motive sa iesi din casa vineri

1. Ca sa scoti tristul din tine...
...exorcizandu-l cu apa sfintita (bere), cativa exorcizanti (4 prieteni de preferinta, mai multi nu strica), un meci prost (vezi Anglia - Algeria) si multe glume pe seama tuturor, inclusiv fata de la Kent care ne-a lasat bricheta (saracutza >:) ). Nu de alta dar sentimentul e asemnator cu cel al unui prezervativ folosit... altii te consuma si se bucura de beneficii ( din strabuni am primit doua pastile: Fachitol si Fachiuol :).

2. Sa te intalnesti cu vechi cunostinte...
... Buna Raluca:)

3. Sa ajuti Romania sa creasca :)...
... prin bun simt si responsabilitate sociala. Sa consideram ca... liceul Cuza e cu acces interzis;)).

4. Sa incerci remedii noi pentru mahmureala...
... apa de Dunare, cold and refreshing.

5. Sa conversezi pe ritm de blues si solo de chitara (din seria "Hai sa ne redescoperim prietenii").

6. Sa vii acasa vesel si sa concluzionezi:
Ce e frumos in viata trebuie repetat.

Trebuie sa dai ce iti doresti ca sa primesti ceea ce iti doresti

Sunet

Cade, sunetul cade spargandu-se in mii de cioburi ascutite lasand sa se inteleaga franturi sacadate din trecut. Nu le adun si nici nu le calc, le ocolesc caci si simpla atingere da drumul simfoniei de imagini si simtiri atribuite acelor sunete, melodii intregi pe care le adoram si a caror auz nu il pot suporta acum caci au fiecare dintre ele atasate idei, imagini, atingeri, simtiri... sentimente. Trec mai departe si ma refugiez in cele cateva sunete sigure, ce nu le-am atribuit nici unei persoane dar si ele se raresc, asa cum se rareste numarul de persoane pe care nu le cunosti.

Raman doar cu speranta de a nu mai pierde sunetele placute... caci cioburi am destule si devine din ce in ce mai greu sa le ocolesc.

Apa curgatoare...

Ce face vitelul daca nu se uita la poarta noua???

Paste Fericit!!!

Complexul de inferioritate sau marul cu prea multe pere

Tocmai am aflat ca-mi lipsesc doi centimetri. Acelas sentiment ca in momentul in care am picat la sala cu 20.

Nu-i bai... trece... doar ca ma simt inferior. E noul meu joc psihologic, motiv de omorat neuroni in parc. Ma stradui de ceva timp (ani) sa scap de chestia asta... si da... totul a inceput in copilarie... in clasa intai cand am intrat pentru prima data in clasa de generala si am vazut 30 de draci mititei si galagiosi ce plangeau dupa mamele lor... ce era sa fac... m-am asezat langa ei si am tacut malc, habar n-am de ce dar am devenit atunci timid.

Sunt persoane care nu prea vad asta in mine... probabil ca au prins vreun atac de panica si au crezut ca sunt extrovertit sau ceva de genu (funky shit by the way) dar asta nu ma ajuta cu nimic... caci deja cand numarul de persoane de langa mine depaseste o cota parte din nimic deja incep sa inchid usile cu zavorul de poti bate pana te plictisesti ca nu ti se deschide raiul nici daca ar fi nonstop.

Contemplativ, visator uneori chiar hazliu, ma descurc. Uni ma apreciaza, majoritatea nu, dar ce sa faci... de obicei daca cauti ceva prea mult in viata... nu gasesti, deloc. Poate fi si in fata ta si tot nu il vezi.

Azi m-am speriat, nu mi-a trecut inca, o sa ma mai gandesc la asta ceva timp... apoi o voi da uitarii. E ok, mai trece apa pe Dunare.